Secretele orașului Larnaca

Am găsit pe undeva legenda că Larnaca, sau după primul său nume – Kition – a fost întemeiată de nimeni altul decît nepotul lui NOE (da, ăla cu potopul), care se numea Khittim. Bărbatul ăsta a venit pe insulă acum vreo 6000 de ani și a pus bazele așezării.

Eu zic că mai bine se păstra numele original, pentru că cel de acum vine de la LARNAX – care însemnă sicrie de lut în greaca veche. Practic, pentru că ar fi fost multe cimitire în orașul Kition, au ajuns în final să-l denumească Larnaca. Acuma chiar că nu mai uit de unde vine numele orașului…

Și așa, cu povestea nepotului lui Noe, am înțeles și eu de ce e așa de importantă pe insula mea sărbătoarea potopului – vestita Kataklismos.

🚩📽 Vezi aici cum o sărbătoresc ciprioții 👉Kataklismos

***

Larnaca, veche de 13 secole

În realitate, pentru că legendele sunt doar legende, orașul Larnaca a fost întemeiat undeva prin secolul XIII BC după cum arată primele vestigii ale vechiului oraș Kition. Acum, dacă e să ne luăm după nume, cine știe cum o fi și cu legendele astea 🙂

În zilele noastre avem orașul vechi, cam prăfuit încă, dar ușor începe să capete o altă față, mai ”renovată” pe ici pe colo, și orașul nou, cu blocuri, multe gri, dar noroc că e soare mai mereu așa că nu prea se observă. 

Acum, centrul vechi este și centrul turistic, pentru cei care nu au ajuns încă pe aici. Și la malul mării e super frumos, cu palmieri și cu plajă și cafenele și restaurante… o nebunie plăcută ochiului. Adică celebra zonă Finikoudes.

🚩 Aici poți afla mai multe despre 👉 Finikoudes – strada cu palmieri, plajă și restaurante

***

Străzi și case cu povești nescrise

Dar… e păcat să nu intri pe străduțe. Casele sunt vechi și spun povești.

Un zid ponosit și o ușă/un geam prin care se vede o curte interioară luxuriantă, o casă plină ochi de flori, de jos pînă sus, un atelier de olărit, străduțe fără trotuare, ziduri din piatră, balcoane vechi ce parcă stau să cadă, uși albastre de lemn, o bancă albastră și-o mușcată, un meșteșugar care citește liniștit în ușa atelierului…

 

Sunt multe povești în spatele ușilor închise și a geamurilor deschise. Dacă ajungi pe aici sigur ai să-ți faci o hartă a amintirilor, o hartă ale cărei drumuri te vor duce toate, în final, la mare.

Te las să vizezi cu ochii deschiși și să-ți împletești singur istorii vechi și noi, într-un oraș care te primește cu căldură și cu dragoste.